Găgăuzian Party cu Dima Bodarev
Poveste*
După ce turcii selgiucizi s-au stabilit in Dobrogea, au făcut dragoste si nu război cu pecengii, oguzii si cumanii. Din aceasta împreunare atent selecționata (mai ceva ca boabele de cafea Jacobs), un nou popor s-a născut. Găgăuzii. După ce s-au născut, au mai stat puțin si au meditat. Si-au zis: „Hai ba la o plimbare prin Balcani”. Asta a fost sâmbăta. Duminica s-au odihnit. Ca doar si zeii se uita duminica la un meci, mai merg la Mall etc. Si s-a făcut luni. Si au plecat găgăuzii noștii prin Balcani, se plimbară ei ce se plimbară si obosiți fiind au hotărât sa innopteze cativa ani la bulgari (unde au făcut comerț cu castraveți si săpun cu miros de trandafir). Apoi a venit la putere Emilschky Bocshki (guvernatorul de atunci al Uniunii Balcanice, mai multe nu se mai știu despre el decât ca era scund si supus) . Guvernatorul Bocshki a hotărât sa mareasca darile si sa recupereze subsidiile, motiv pentru care găgăuzii au intrat in insolventa si s-au vazut nevoiti sa plece. Dar asta de luni. Ca duminica omul sta acasă (sau merge la Mall). Si se făcu luni. Găgăuzii se luară si merseră ce merseră peste 7 mari si 7 tari (aici am exagerat puțin), merseră cale lungă, depărtată, până ce-au ajuns la Faurul-pământului, cu care erau frați de cruce. Faurul stătea in sudul Basarabiei, deci era basarabean, ca tot romanu’. Pe langa ca era cel mai mare meşter de pe pământ, mai avea trecut in CV inca o aptitudine: era şi năzdrăvan (cu alte cuvinte über-cool). Aici se opriră şi poposiră (era duminica, bineînțeles). Si au baut Jager si au povestit toata noaptea si Faurul-mare mester-mare-calfe-si-zidar(e) a zis: „Ba… da’ de ce nu ramaneti aici?”. Au stat puțin găgăuzii si s-au gândit (vreo 3 secunde) si au zis: „Ok”.
Si după ce s-au stabilit, si au trecut anii, găgăuzii au hotărât sa pornească Naționalismul Găgăuz. Acesta a început ca o mișcare intelectuală. Si așa s-a născut Dima. Bodarev Dima. Si văzându-l găgăuzii, au zis: „Ba asta are talent. Hai sa-l trimitem la studii medii si înalte in Romania, tara lui Dracula si a lui Banel. Da’ mai intai il lăsam sa facă grădi, si gimnaziul aici. Sa se călească, nu de alta!”. Si Dima a crescut intr-o zi cat alții intr-o luna. De unde deducem ca la 5 ani era in liceu. De unde deducem ca deducerea de dinainte e de-a dreptul stupida. Sa revenim. Si a venit Dima in Romania. S-a înscris la facultate si când a fost sa ceara azil politic si cămin a fost repartizat in Căminul-gulag C3. Aici si-a făcut trupa de muzicanți. Trupa C3. Apoi s-a gândit: ”Ba ia stai așa, ca astia din Găgăuzia așteaptă mai multe de la mine”. Iar Dima adesea delectându-se cu Pop si Ska a făcut trupa POPa SapKA. Si a venit la Garaj Pink Freud. Si a cântat cu trupa. Si au rămas prieteni (cu Garaj Pink Freud). Si se tot se intalneau si intr-o duminica Garaj Pink Freud l-a întrebat pe Dima: „Ba n-ai vrea sa canti in 10 noiembrie 2010 la ora 20, aici in Garaj, cantece in rusa si găgăuză despre URSS, chastushki, kazaciok si lezghinka?”. Si Dima a stat 3 secunde si s-a gândit, si a zis: „Ok”.
V-asteptam.
*Acesta e cam 70% pamflet. Tratati-l cum vreti
